Luni, șeful statului major general al Rusiei, Valeri Gherasimov, autorul războiului brutal împotriva Ucrainei, a împlinit 70 de ani. Pentru a marca această vârstă importantă, fidelul adept al președintelui Putin a fost decorat cu Ordinul Curajului drept cadou de ziua sa, scrie istoricul Mark Galeotti în The Times. Pentru orice alt general, atingerea vârstei de 70 de ani ar însemna retragerea automată, dar Putin nu dă semne că ar intenționa să-l demită pe generalul său de rang înalt. Deși nu a apărut încă niciun decret prezidențial care să-i prelungească mandatul, Gherasimov rămâne în funcție. Strategia de război din Ucraina va continua, așadar, la fel ca și deriva regimului către gerontocrație – spre disperarea multora din sistem. Gherasimov este probabil mulțumit, dar nimeni altcineva nu pare fericit cu ideea ca războiul să continue așa cum este. Chiar dacă a fost șef al statului major general timp de aproape 13 ani, cea mai îndelungată funcție de la țarism încoace, nu au existat nici omagii publice, nici semne de stimă personală. Dara Massicot, cercetătoare principală la Carnegie Endowment for International Peace, a remarcat pe X că „una dintre ciudățeniile armatei ruse este că ofițerii superiori respectați/populari primesc de obicei multe urări călduroase de ziua de naștere și porecle afectuoase. Pentru Gherasimov e liniște”. Deși fostul său omolog ucrainean, generalul Zalujnîi, l-a numit ulterior pe Gherasimov „cel mai inteligent dintre oameni” și un „inamic puternic și imprevizibil”, o evaluare a Pentagonului la momentul numirii sale l-a rezumat ca fiind „poate nu cel mai strălucit ofițer al generației sale, dar respectat și de încredere”. Cum s-au schimbat vremurile…. Comentariile acerbe de pe rețelele sociale militare, cu ocazia zilei sale de naștere, l-au descris în diverse moduri drept „groparul armatei ruse”, „imbecilul-șef” și „care trebuia să fie în vacanță în Olanda”, făcând aluzie la mandatul de arestare pentru crime de război emis pe numele său de Curtea Penală Internațională de la Haga. Când Evgheni Prigojin, omul din spatele mercenarilor Wagner, și-a pus la cale revolta eșuată în 2023, i-a spus locotenentului general Vladimir Alexeev, adjunctul șefului serviciilor de informații militare, că voia să-i prindă doar pe Gherasimov și pe Serghei Șoigu, pe atunci ministrul Apărării. Alexeev a răbufnit pur și simplu: „Luați-i!”. Născut într-o familie muncitoare din Kazan, sud-vestul Rusiei, Gherasimov s-a înrolat în armată încă din școală. A avansat rapid în grad, servind în timpul sângerosului al Doilea Război Cecen (1999-2009). Nu a avut nicio legătură anterioară cu Putin, dar de la numirea sa în funcție în 2012 a fost o figură obișnuită care îl însoțește pe președinte în timpul exercițiilor militare și al ședințelor de informare a personalului. Ca șef, rolul său este de a fi în același timp maistru și administrator de fabrică, de a aplica ordinele de sus, dar și de a comunica conducerii preocupările armatei. Nimeni nu crede că Gherasimov face acest lucru. Relația sa cu propriii soldați a luat o întorsătură decisivă spre rău odată cu invazia din 2022. Se pare că a fost una dintre puținele personalități de rang înalt cu care Putin și-a împărtășit planurile și, așa cum i-a dezvăluit lui Galeotti un oficial britanic al Apărării, „este imposibil să nu fi știut că visul unei cuceriri rapide a Ucrainei era în cel mai bun caz un joc de noroc, în cel mai rău caz o fantezie”. Când, în 1979, predecesorul său, mareșalul Nikolai Ogarkov, a auzit că Kremlinul plănuiește să invadeze Afganistanul, a făcut atât de mult tam-tam încât ministrul Apărării - un vechi prieten pasionat de băutură al liderului sovietic Leonid Brejnev - i-a interzis să informeze politburoul aflat la putere. Gherasimov, în schimb, pare să nu fi exprimat nicio îngrijorare cu privire la invazia Ucrainei. El a prezidat o strategie de forță brută care ar putea reuși să împingă Ucraina într-un fel de înțelegere urâtă, dar cu costuri teribile pentru Rusia: peste un milion de morți și răniți estimați, decimarea forțelor sale de elită și pierderea majorității flotei sale de tancuri. Totuși, Putin, mereu mai preocupat de loialitate decât de competență, pare hotărât să se agațe de Gherasimov. Cu siguranță nu este vorba că nimeni nu l-ar putea înlocui. Generalul Serghei Surovikin, în vârstă de 58 de ani, fost ofițer al forțelor speciale care a servit în Afganistan, Cecenia și Siria, a fost cândva moștenitorul tronului, dar o asociere prea strânsă cu Prigojin l-a făcut să cadă în dizgrație. Nemilos și imaginativ, el se bucură încă de un sprijin considerabil în rândurile armatei, dar este puțin probabil ca Putin să aibă încredere în el. Comandantul forțelor terestre, generalul-colonel Andrei Mordvicev, este în general considerat ca având un „război bun”, dar la 49 de ani, s-ar putea să nu aibă încă autoritatea necesară pentru această poziție. De asemenea, nu este cunoscut pentru faptul că este un „yesman”, ceea ce ar suna din nou ca un motiv pentru un „nu” din partea lui Putin. Comandantul de parașutiști, generalul-colonel Mihail Teplinski, în vârstă de 56 de ani, este capabil și energic și apreciat de unii, dar el însuși pare să încerce să evite ceea ce este, până la urmă, un fel de cupă otrăvită. Atât timp cât Gherasimov rămâne, este puțin probabil să existe o schimbare reală de strategie. Recenta intruziune a 20 de drone în spațiul aerian poloneze, un test și un avertisment pentru Europa, cât și o încercare de a pătrunde în Ucraina și de a ocoli apărarea sa aeriană, i-a șocat poate pe mulți, dar se încadrează într-un model de presiune calibrată. Un oficial NATO a spus că „a fost nesăbuit la un anumit nivel - ce-ar fi fost dacă cineva ar fi fost ucis? - dar și precaut. Rușii verifică mereu cât de departe pot merge”. Gherasimov a fost un comandant de tanc antrenat în manevrele rapide și decisive cu arme combinate care au caracterizat atât doctrina sovietică, cât și cea rusă, de tipul celor folosite în Belarus în timpul exercițiilor militare Zapad-25. Ucraina a devenit un alt tip de război, iar el a făcut față renunțând la masă. După ce și-a văzut prețioasele tancuri arzând pe frontul din Ucraina, își folosește în schimb soldații. Jocul lui este unul bazat pe cifre, bazat pe calculul că Rusia poate purta un război de uzură mai lung decât Ucraina, punând o populație de 143 de milioane împotriva uneia de mai puțin de 40 de milioane. Pe termen lung, s-ar putea să funcționeze, iar în timp ce ucrainenii au demonstrat o ingeniozitate pe măsura hotărârii lor, rușii au învățat și ei multe lecții, atât din punct de vedere tactic, cât și industrial. În loc de atacurile umane în masă, în mare parte mitice, ei operează adesea în echipe mici, infiltrându-se în liniile ucrainene subțiri, sau conducând motociclete în încercarea de a trece cu viteză prin ținutul nimănui supravegheat de drone, înainte de a descăleca pentru a lupta. Cu toate acestea, există și consternare în corpul ofițerilor, nu doar pentru că Gherasimov rămâne pe loc, ci și pentru că nu există loc pentru regândirea abordării generale. În acest război haotic și confuz, Gherasimov încă se agață de o abordare rigidă și ierarhică, care a văzut adesea progresele timpurii irosite din cauza eșecului de a le exploata rapid. Luna trecută, de exemplu, echipele de asalt au înaintat spre orașul Dobropillia în cel mai mare avans al lor într-o singură zi din ultimul an, dar, în timp ce ucrainenii și-au mutat rapid trupele ca răspuns, lipsa unei urmăriri rusești a însemnat că multe dintre echipele lor au fost încercuite, capturate sau distruse. Nemulțumirea față de menținerea lui Gherasimov reflectă o tensiune generațională mai amplă în cadrul sistemului. Putin, în vârstă de 72 de ani, a cărui poziție din ce în ce mai izolată îl face să nu cunoască cu adevărat generația viitoare de lideri, se agață de acei veterani politici pe care îi cunoaște. Putin prezidează un regim din ce în ce mai îmbătrânit. Ministrul de Externe, Serghei Lavrov, are 75 de ani și de ani de zile a cerut permisiunea de a se pensiona. Aparatul de securitate este, de asemenea, în mâinile pensionarilor, de la Alexander Bortnikov, în vârstă de 73 de ani, care încă conduce Serviciul Federal de Securitate, până la comandantul Gărzii Naționale, Viktor Zolotov, în vârstă de 71 de ani. Între timp, majoritatea oamenilor care conduc țara pentru Putin sunt dintr-o generație diferită. Mihail Mișustin, prim-ministrul, are 59 de ani, Denis Manturov, viceprim-ministrul, are 56 de ani, ministrul de Finanțe, Anton Siluanov, are 62 de ani, iar ministrul Industriei, Anton Alikhanov, are doar 38 de ani. Elvira Nabiullina, președinta Băncii Centrale, are 61 de ani. Spre deosebire de generația lui Putin, aceștia nu sunt relicve ale erei sovietice, încă tânjind după zilele superputerilor. De asemenea, sunt îngrijorați de viitorul pe termen lung, văzând cum economia alunecă spre stagnare și cum țara riscă să devină un vasal al Chinei. Și în guvern, la fel ca în război, există loc pentru inovații tactice, dar nicio schimbare în planul strategic general. Mișustin a prezidat o digitalizare masivă a guvernului, Nabiullina a făcut miracole prin protejarea economiei de sancțiuni, iar Manturov a facilitat o trecere către o economie de război care ar fi putut fi mult mai disruptivă. După cum i-a spus un observator politic experimentat din Moscova lui Mark Galeotti, „niciunul dintre ei nu are vreo influență reală asupra direcției generale a acțiunii. Treaba lor este doar să facă minuni atunci când șeful le cere. Și, da, asta îi frustrează”. Deocamdată nu prea se poate face nimic. Putin nu este doar inexpugnabil din punct de vedere constituțional, dar atât timp cât aparatul de securitate este loial, el este în siguranță. Dar revolta Wagner este o reamintire a riscurilor nemulțumirii pasive. Când câteva mii de mercenari se îndreptau spre Moscova, atât Gherasimov, cât și Zolotov au încercat să-și convingă forțele să ia poziție. Cei mai mulți, însă, s-au retras pur și simplu pentru a vedea ce se va întâmpla. Dacă va exista vreodată o provocare serioasă la adresa lui Putin și a acoliților săi îmbătrâniți, se va uni generația tânără de generali și oficiali, flămândă și nemulțumită? Citește și: ANALIZĂ „Un conflict mult mai amar”: Rusia ar putea ajunge în situația din anii ‘90, odată cu întoarcerea deținuților care luptă în Ucraina