Deținuții ruși se află „într-o situație apropiată de sclavie”, acuză grupurile pentru drepturile omului. Contextul este, însă, unul extrem de complicat. Confruntată cu o acută lipsă de forță de muncă în economia tensionată de război, Rusia folosește tot mai mult opțiunea personalului încarcerat, extinzând totodată programul de muncă forțată pentru infracțiuni minore. Iar cea mai dură și solicitantă muncă o duc prizonierii unui centru minier poluat din nordul îndepărtat al Rusiei, arată un reportaj al Reuters. Era o seară blândă de primăvară în orașul rus Krasnoyarsk, dar Yekaterina Fatyanova se grăbea să-și împacheteze hainele de iarnă. Cu doar câteva ore înainte, activista siberiană și redactorul part-time al unui ziar a primit ordinul să se îmbarce a doua zi într-un avion și să zboare 1.500 km spre nord, dincolo de Cercul Polar Arctic, pentru a ispăși o pedeapsă de doi ani pentru încălcarea legilor rusești privind cenzura de război. Destinația ei: Norilsk, un oraș sumbru și poluat, cu 175.000 de locuitori, care a fost odinioară un avanpost notoriu al rețelei de lagăre de muncă forțată Gulag a dictatorului sovietic Josef Stalin. Pedeapsa ei: muncă forțată, un verdict ce presupune trimiterea infractorilor condamnați să lucreze pentru companii sau municipalități locale, în loc să fie închiși în închisoare. „Mă simt fizic rău când îmi amintesc asta”, a spus Fatyanova, amintindu-și de noaptea nedormită pe care a petrecut-o înainte de plecare. Era pe cale să se alăture rândurilor tot mai numeroase de condamnați, care umplu golurile din forța de muncă a Rusiei, într-o perioadă de criză cronică a personalului din cauza războiului din Ucraina. Condamnările la muncă forțată - prescrise pentru zeci de infracțiuni minore, cum ar fi furtul - au crescut de cinci ori între 2020 și 2023, potrivit ministrului justiției Konstantin Chuychenko. El a declarat anul trecut că guvernul intenționează să mărească capacitatea sistemului de muncă forțată la 80.000 de condamnați, de la 15.000 în 2022, dar nu a precizat până când. Ministerul Finanțelor estimează venituri de stat de aproximativ 50 de miliarde de ruble (n.r. 590 de milioane de dolari) în acest an din munca deținuților, în creștere cu o treime față de 2020. Guvernul afirmă că munca forțată, introdusă în forma sa actuală în 2011, este o formă umană de pedeapsă care reduce recidivismul, permițând, în același timp, infractorilor să contribuie la economie și societate. Condamnații trăiesc sub supraveghere în „centre de corecție”, dar nu sunt desemnați oficial ca deținuți. Ei primesc salarii, au voie să dețină telefoane mobile și li se acordă câteva ore de „timp personal” în fiecare zi. „Nu va fi Gulagul”, a declarat Alexander Kalashnikov, șeful serviciului penitenciar de atunci, în 2021, referindu-se la lagărele staliniste unde milioane de oameni au pierit din cauza frigului, a foametei și a muncii istovitoare. Criticii văd însă ecouri ale trecutului în extinderea sistemului în locuri precum Norilsk, un oraș construit cu ajutorul muncii forțate a deținuților sovietici și care a fost locul unui lagăr infam cunoscut sub numele de Norillag. Astăzi, Norilsk găzduiește o colonie penală pentru bărbați, unde sunt trimiși autorii unor infracțiuni mai grave, și un centru de corecție pentru bărbați. În aprilie a fost deschis un nou centru pentru femei, instituția la care Fatyanova a fost trimisă luna următoare. „În Arctica, pentru prima dată în 69 de ani, autoritățile au creat din nou un Norillag pentru femeile care își distrug sănătatea”, a declarat Olga Suvorova, o activistă pentru drepturile omului din Siberia, care a adresat o petiție autorităților regionale și federale în numele lui Fatyanova. Ea a menționat severitatea climei și degradarea mediului, care au determinat ziarul guvernamental Rossiyskaya Gazeta să numească Norilsk, în 2023, cel mai poluat oraș din Rusia. Legislația rusă permite deducerea a până la 75% din salariul unui condamnat pentru acoperirea cheltuielilor de întreținere și a oricăror alte plăți dispuse de instanțe, a declarat Eva Levenberg, avocată din Germania pentru grupul rus de drepturile omului OVD-Info. „Condamnații se află, de fapt, într-o situație similară cu cea a muncii forțate. Nu își pot alege angajatorul și nu au libertatea reală de a se organiza și de a-și apăra drepturile”, a declarat ea pentru Reuters. „Motivele, în opinia mea, sunt în primul rând economice. Companiile încearcă să scadă costurile forței de muncă și, în același timp, să scape de obligația de a respecta toate standardele de muncă”. Ministerul Justiției din Rusia, serviciul penitenciar și Kremlinul nu au răspuns la întrebările adresate de Reuters în acest scop. Însă, două companii care beneficiază de acest sistem au declarat pentru Reuters că respectă pe deplin standardele de muncă. De când Rusia a lansat invazia la scară largă a Ucrainei, în februarie 2022, sute de mii de oameni s-au înrolat în armată sau au fugit în străinătate pentru a evita recrutarea. Acest lucru a lăsat companiile cu deficit de personal, ceea ce a dus la creșterea salariilor. Companiile din sectoarele producției, construcțiilor, locuințelor, silviculturii, comerțului cu amănuntul și apărării se numără printre cele care au angajat deținuți, potrivit mass-media de stat și serviciului penitenciar. Unii dintre ei lucrează pentru autoritățile locale, inclusiv ca măturători de străzi. În noiembrie 2022, agenția de știri de stat TASS a declarat că 250 de condamnați au fost trimiși să lucreze la Uralvagonzavod (UVZ), un producător de tancuri. Rostec, conglomeratul de apărare de stat care deține UVZ, nu a răspuns la întrebările Reuters privind utilizarea muncii forțate în cadrul companiilor sale. Ozon, un retailer online, a declarat că angajează 233 de condamnați ca personal de depozit, dintr-un total de peste 50.000 de angajați. Într-o declarație pentru Reuters, compania a afirmat că aceștia beneficiază de avantaje precum ore suplimentare, concediu plătit și concediu medical, recunoscând, în același timp, că plățile către centrele de corecție și amenzile sunt reținute din salariile lor. Oficialii ruși nu au ascuns faptul că munca deținuților este văzută drept un avantaj pentru companiile care se luptă să recruteze personal. Aceasta este o problemă deosebită în locuri izolate precum Norilsk, care, potrivit datelor orașului, avea 3.789 de locuri de muncă vacante în iulie, dar numai 172 de șomeri înregistrați. Anunțând deschiderea centrului de corecție pentru femei, cu o capacitate de 105 locuri, un oficial regional al penitenciarului, Yuri Semenyuk, a declarat într-un ziar al departamentului, în martie, că acest lucru ar „economisi resurse bugetare” și „ar rezolva anumite probleme de producție pentru întreprinderile și organizațiile care se confruntă cu o penurie de lucrători”. Infractorii politici constituie o minoritate mică, dar în creștere, dintre cei condamnați la muncă forțată, cu 68 de cazuri de la începutul anului 2022, potrivit OVD-Info. Fatyanova, femeia care s-a trezit brusc transferată la Norilsk în primăvara anului trecut, are un istoric de activitate protestatară care se întinde pe aproape două decenii. Problemele ei actuale au început în martie 2023, când a publicat un articol despre războiul din Ucraina, într-un ziar comunist cu tiraj redus, pe care îl conducea în timpul liber. Ea nu era autoarea articolului, care susținea că războiul era motivat de interese imperialiste. Pe baza materialului de presă, o instanță a trimis-o într-un spital de psihiatrie, în 2024, pentru o lună de teste, dar a fost externată după ce medicii au constatat că era sănătoasă mintal, potrivit Reuters. În decembrie, a fost condamnată la doi ani de muncă forțată pentru „discreditarea forțelor armate”. A petrecut apoi luni de zile într-o stare de incertitudine, fiind obligată să poarte o brățară electronică și având interdicția de a folosi telefonul sau Internetul, în timp ce depunea un recurs fără succes și aștepta să afle când și unde va începe să-și ispășească pedeapsa. Răspunsul a venit în noaptea de 7 mai, când, potrivit propriilor declarații, a primit o vizită neanunțată din partea unui polițist în civil și a doi angajați ai penitenciarului, în uniformă. Aceștia i-au spus să se prezinte a doua zi pentru un zbor către Norilsk. În acea noapte, ea a declarat pentru Reuters, într-o serie de schimburi de mesaje scrise prin intermediul lui Suvorova, activistul pentru drepturile omului, că se afla într-o stare de „tensiune febrilă”. Temperaturile medii zilnice în Norilsk scad sub zero grade timp de opt luni pe an și pot ajunge sub -50 de grade Celsius în timpul iernii, când o „noapte polară” fără soare se lasă timp de săptămâni întregi. Cu o limită de bagaj de doar 10 kilograme, Fatyanova și-a pregătit în grabă o geantă cu haine, inclusiv două pulovere, un cardigan, o pereche de colanți călduroși, o haină și o eșarfă. A dăruit plantele din casă și și-a lăsat pisica, Rokotok, în grija mamei sale în vârstă. La sosirea în Norilsk, Fatyanova, în vârstă de 38 de ani, a declarat că i s-a ordonat să ia autobuzul către centrul de corecție și că a fost percheziționată la sosire. Regimul ei zilnic era stabilit într-un orar tipărit, verificat de Reuters. Trezindu-se la ora 6 dimineața, deținuții au 50 de minute la dispoziție pentru a face exerciții fizice, a se spăla, a merge la toaletă, a-și face paturile, a-și curăța camerele, a fi inspectați și a lua micul dejun. „Un astfel de program te ține într-o tensiune psihologică constantă”, a spus Fatyanova. Ea a spus că a trebuit să se trezească și mai devreme și să ia o gustare cu ea pentru a prinde autobuzul de la 6:37 dimineața. Îi ia aproximativ o oră și jumătate să ajungă la locul de muncă, unde, conform programului, deținuții petrec opt ore pe zi, inclusiv o oră pentru prânz, cinci zile pe săptămână. Fatyanova a spus că era una dintre cele peste 50 de femei care locuiau în centrul de corecție, toate lucrând ca femei de serviciu în unități industriale.Angajatorul ei este o companie numită Service-Partner Taymyr, potrivit unui fluturaș de salariu, analizat de Reuters. Fatyanova a împărtășit dovezi vizuale, prin intermediul lui Suvorova, arătând că lucrează la o pensiune pentru angajații gigantului minier rus Nornickel, lider mondial în producția de paladiu și nichel. Munca este fizic solicitantă și include curățarea dormitoarelor, toaletelor, dușurilor și scărilor, a spus ea. Reuters nu a putut stabili cât de cuprinzătoare este forța de muncă a Service-Partner Taymyr, formată din deținuți, și unde altundeva ar putea fi repartizați aceștia. Compania nu a răspuns la solicitarea de comentarii a agenției de presă. Nornickel a declarat că respectă cu strictețe legislația rusă în materie de muncă și ocupare a forței de muncă, dar nu divulgă detalii despre contractele cu furnizorii de personal, deoarece acestea sunt sensibile din punct de vedere comercial. Fatyanova a declarat că se teme pentru sănătatea și siguranța ei, susținând că supraveghetorii de la centrul de corecție o hărțuiesc în mod special pentru că este singura persoană de acolo condamnată pentru o infracțiune politică. Majoritatea celorlalți se aflau acolo pentru furt, infracțiuni legate de droguri sau datorii neplătite. Ea a spus că supraveghetorii au amenințat-o cu măsuri disciplinare pentru încălcări minore pe care altora li se permitea să le comită, cum ar fi adresarea „incorectă” către un membru al personalului și neefectuarea exercițiilor fizice la ora stabilită. Când s-a plâns, a spus ea, supraveghetorii au amenințat-o că îi vor face viața și mai grea. În două răspunsuri scrise la aceste plângeri, serviciul penitenciar a afirmat că nu există dovezi care să indice existența vreunei amenințări la adresa siguranței sale. De asemenea, a respins cererile sale de a fi trimisă înapoi în orașul natal, Krasnoyarsk, afirmând, într-un răspuns analizat de Reuters, că centrul de corecție de acolo era plin. Fatyanova a declarat că speră ca, vorbind despre situația sa, să atragă atenția asupra traiului dificil al prizonierilor politici ruși. „Cred că atenția comunității internaționale ar trebui să conducă la o reformă a dreptului penal rus”, a afirmat femeia.