Europa a rămas mult în urma Statelor Unite în ceea ce privește lansarea de sateliți. Salvarea ar putea veni însă dinspre Norvegia și Suedia, două state care ar putea ajuta bătrânul continent să își reducă dependență de actorii americani. Două mici porturi spațiale din nordul îndepărtat al Suediei și Norvegiei se întrec în lansarea primilor sateliți din Europa continentală în spațiu, în timp ce regiunea încearcă să-și reducă dependența de companiile americane. Însă nu este un domeniu în care schimbările se fac rapid, iar provocările sunt uriașe, de la tehnologie până la costuri. În 2024, SUA au efectuat 154 de lansări de echipamente pe orbită, în timp ce Europa a reușit doar trei. Din cei 143 de miliarde de dolari investiții publice globale în proiecte spațiale anul trecut, Europa a fost responsabilă pentru doar 10%, arată un studiu al UE. Singura locație actuală de lansare orbitală a Europei este în Guyana Franceză, în America de Sud. Noua rachetă Ariane 6 a fost lansată cu succes de acolo la începutul acestui an. Însă Ariane 6 nu este reutilizabilă, are un cost mai mare per lansare și este insuficientă pentru a satisface nevoile comerciale și militare ale Europei în următorii ani. Stefan Gustafsson, analist: „Europa are o lipsă cronică de infrastructură spațială de apărare. Așadar, trebuie să depunem eforturi în acest sens și asta face acum. Sper doar că o vor face puțin mai mult, într-un mod nou, astfel încât să nu fim din nou blocați în procese instituționale lungi și greoaie. Și acesta este, de fapt, cel mai mare risc. Ar trebui să folosim această viteză pe care o poate atinge industria în Europa, dacă industriei i se poate permite să colaboreze foarte strâns cu agențiile europene și cele naționale și să mențină legătura transatlantică într-un mod bun”. Aici intervin porturile spațiale nordice. Situat la 200 de kilometri deasupra cercului polar polar, aproape de punctul de convergență al granițelor dintre Suedia, Finlanda, Norvegia și Rusia, Centrul Spațial Esrange este neobișnuit în Europa, oferind 5.200 de kilometri pătrați de teren nelocuit. Înconjurat de zone umede și râuri, Esrange este aproape de Kiruna, orașul care găzduiește una dintre cele mai mari mine subterane de minereu de fier din lume, oferind acces facil la căi ferate și un aeroport. Suprafața uriașă, pe care se află doar portul spațial și turmele de reni ale populației indigene Sami din Suedia, este potrivită pentru recuperarea pieselor de rachetă. De asemenea, are o poluare luminoasă redusă și este ușor de închis pentru traficul aerian. Pregătirile pentru lansările orbitale sunt în plină desfășurare, fiind pregătite un nou set de rampe de lansare mai mari, hangare și facilități de cercetare. În ceea ce privește portul spațial Andoya, o bază insulară din nordul Norvegiei, acesta este deținut majoritar de statul norvegian, iar firma de apărare Kongsberg deține o participație de 10%. În martie, Andoya a efectuat prima lansare de test a unei mici rachete fabricate de startup-ul german ISAR Aerospace, care poate transporta o sarcină utilă de aproximativ 1.000 de kilograme. Racheta a zburat timp de 30 de secunde înainte de a cădea în mare, ceea ce a fost considerat un succes. Andoya, vizitată de o delegație NATO în această lună, are o licență pentru 30 de lansări pe an. Esrange nu și-a stabilit un obiectiv fix, dar va satisface și o nevoie importantă a NATO în furnizarea de capacitate de lansare rapidă. Împreună, aceste porturi spațiale nordice reprezintă cea mai bună șansă a Europei de a obține acces independent la spațiu.