Ursula von der Leyen și Donald Trump au ajuns la un acord care impune o taxă vamală de 15% pentru majoritatea produselor europene importate în SUA. Cele 27 de state membre ale UE s-au angajat, de asemenea, să achiziționeze mai mult petrol și gaze americane și să investească în țară. Deodată, Donald Trump s-a aplecat spre Ursula von der Leyen și i-a întins mâna, lăudând, cu superlativele sale caracteristice, „cea mai mare înțelegere încheiată vreodată”. Până în acel moment, președinta Comisiei Europene rămăsese nemișcată în fotoliul ei mare de catifea verde, dar a acceptat strângerea de mână. Acest gest a închis, duminică, 27 iulie, zeci de ore de negocieri uneori derutante între delegațiile europeană și americană, culminând cu întâlnirea desfășurată în sala de bal a întinsei stațiuni de golf Turnberry, deținută de Trump, pe coasta de vest a Scoției, notează Le Monde. Suspansul a durat până în ultimul moment. La începutul întâlnirii, republicanul, pretinzând că „nu este într-o dispoziție bună”, estima încă șansele de a ajunge la un acord la 50%. Acordul a fost încheiat cu doar cinci zile înainte de termenul limită de 1 august pe care îl stabilise anterior, după care exporturile europene s-ar fi confruntat cu tarife punitive de 30%. Confruntate cu două rele, cele 27 de state membre ale UE au ales ceea ce considerau a fi mai puțin important: un compromis dezechilibrat care favorizează SUA, în loc să riște un război comercial la scară largă, cu consecințe imprevizibile. Alegerea a fost între „stabilitate și imprevizibilitate totală”, a explicat comisarul european pentru comerț, Maros Sefcovic, într-un zbor de la Bruxelles la Glasgow. În timp ce cancelarul german Friedrich Merz și prim-ministrul italian Giorgia Meloni au salutat acordul fără prea mult entuziasm, prim-ministrul belgian Bart De Wever a fost cel care a rezumat cel mai bine starea de spirit a liderilor europeni: „Acesta este un moment de ușurare, dar nu de sărbătoare”. Între timp, ministrul francez pentru afaceri europene, Benjamin Haddad, a recunoscut că acordul va aduce „stabilitate temporară”, dar l-a numit „dezechilibrat”. Acordul la care au ajuns președintele SUA și invitata sa – pe care a numit-o prin titlul inexistent de „președinte al Uniunii Europene” – a stabilit un tarif de 15% pentru exporturile din cele 27 de state membre către SUA. Acesta a fost ceva mai mic decât cel de 20% anunțat inițial de Trump pe 2 aprilie, în timpul „Zilei Eliberării”, care i-a uimit pe europeni. Această rată generală de 15% urma să se aplice în special sectorului auto, supus în prezent unor tarife de 27,5% la intrarea în SUA, precum și semiconductorilor. Potrivit lui von der Leyen, produsele farmaceutice au fost incluse și ele, chiar dacă Trump declarase în timpul discuțiilor preliminare dintre cei doi lideri că nu le dorește în acord. Citește și: Von der Leyen apără acordul UE-SUA pe tarife: „Cel mai bun pe care l-am putut obține”. Industria germană, nemulțumită: „O umilință” Au fost prevăzute scutiri pentru mai multe categorii de bunuri, inclusiv aeronave și piese aeronautice, unele substanțe chimice, unele produse agricole și materii prime critice, pentru care nu vor fi necesare tarife vamale. Oțelul și aluminiul, impozitate în prezent cu 50% la sosirea în SUA, ar putea face obiectul unor negocieri separate. Acordul îngheață contramăsurile pe care europenii începuseră să le pregătească. Tarife majorate urmau să se aplice începând cu 7 august pentru importuri din SUA în valoare de 93 de miliarde de euro. Suprataxele sunt suspendate până la o nouă notificare. „Cred că nu ar trebui să uităm unde ne-am fi aflat la 1 august. Am fi fost la 30%”, a subliniat von der Leyen la conferința de presă de după întâlnire. Comisia a considerat această rată letală, pentru că ar fi oprit efectiv comerțul transatlantic. SUA rămân de departe cea mai mare piață a Europei, cu bunuri vândute în valoare de 532 de miliarde de euro în 2024. Oficialii cred că șocul poate fi absorbit, ajungând la 15%. „Este asimetric, dar nu prohibitiv pentru majoritatea sectoarelor”, a declarat un diplomat european. Punctul de vedere nu a fost neapărat împărtășit de toate cercurile economice. Federația industriei BDI din Germania a răspuns imediat că „UE acceptă tarife vamale dureroase” care vor avea „repercusiuni negative considerabile asupra industriei [noastre], care este foarte orientată spre export”. „Prețul de plătit este mare pentru ambele părți”, a declarat federația industriei chimice germane. Acordul Turnberry a fost însoțit de un angajament din partea europenilor de a cumpăra produse energetice americane în valoare de 750 de miliarde de dolari (aproximativ 640 de miliarde de euro) în următorii trei ani, de a investi 600 de miliarde de dolari în SUA și de a achiziționa echipamente militare americane în cantități care nu au fost încă stabilite - o „sumă vastă”, potrivit lui Trump. Toate aceste puncte urmau să fie clarificate, întrucât Comisia Europeană nu are competențe reale în aceste domenii. Nu poate plasa comenzi pe piețele de petrol și gaze. Dacă aceste promisiuni ar duce la creșterea achizițiilor de gaze naturale lichefiate americane, ele ar putea pune în pericol și ambițiile europene în materie de climă. De asemenea, Comisia nu poate face investiții în numele companiilor. Cu toate acestea, așa cum se așteptau europenii, Trump s-a dat în spectacol. „Trebuie să strângem din dinți”, a spus diplomatul citat anterior. Comisia, nefiind predispusă la retorica populistă, nu are niciun interes să adopte limbajul „trumpian”: declarând victoria sau arătând prea multă ușurare, ar putea provoca o reacție adversă. Cert este că ambițiile europene s-au diminuat treptat. Inițial, Comisia spera să convingă Washingtonul să înființeze o zonă transatlantică de liber schimb, fără tarife vamale de niciuna dintre părți. Dar și-a dat seama curând că problema era prea viscerală pentru Trump. Bruxelles-ul s-a gândit atunci că ar putea semna un acord care să impună un tarif de 10% la importurile europene, cu posibile scutiri pentru automobile, înainte ca Trump să amenințe cu o rată de 30%. În fața acestor provocări, statele membre ale UE au avut opinii divergente în ceea ce privește modul de reacție. Unele țări, inclusiv Franța, au considerat că trebuie să intensifice impasul. Însă multe altele au dorit să evite confruntarea. Unele din motive economice: în 2024, Germania a exportat bunuri în valoare de 161 de miliarde de euro către SUA, Irlanda de 72 de miliarde de euro, iar Italia de 65 de miliarde de euro. Astfel de țări expuse au preferat să evite un conflict comercial deschis. Altele, în special cele mai apropiate geografic de Rusia, se temeau că înrăutățirea relațiilor comerciale ar fi însoțită de o retragere accelerată a securității SUA. „Nu poți separa aceste negocieri de restul relației transatlantice”, a rezumat un diplomat nordic de rang înalt. Ce urmează? „Dacă încheiem astăzi un acord cu Uniunea Europeană, va fi sfârșitul”, a promis Trump la Turnberry. „Va mai trece, cred, cel puțin câțiva ani până va trebui să discutăm din nou despre asta.” Cu toate acestea, europenii rămân precauți. Căci, dacă există o trăsătură pe care cred că au observat-o la succesorul lui Joe Biden, aceasta este imprevizibilitatea sa. Citește și: Viktor Orban, despre acordul comercial UE-SUA: Trump „a mâncat-o la micul-dejun pe preşedinta Comisiei Europene”